Chimie

Vântul bate, frunze-mi șterge. Bate vântul, totu-mi șterge Și-n răcoarea surdă-a-lui, Memoria-mi n-o mai aud Vântul bate, tot mă bate. Haina-mi rupe, și mi-o suflă. Tot mai frig... Mai frig e totul. Bate vântul, frunze suflă, Pielea-mi rupe, și mi-o suflă. Bate-n carne, bate-n oase Rămân doar cu dorul meu... Bate vântul, surd mă bate. Stau în el și sufăr crunt Stau în propria-mi băltoacă Tremurând, de sînge ud. sep. 24 2026

Poezie la Valea Morilor

câte cupluri stau în vale mori de vânt întrezăresc o răcoare-mi da târcoale vreau să-ți spun că te iubesc cate perechi de picioare au mers pe-această carare, sau cuprins, și s-au pupat. unde ești, unde-ai plecat? liber ca o turturică zbor pe cer, mă duc în sus valuri mici se-nalță iară vântul bate înspre apus văd și cerul, văd și marea văd și soarele-a apus liber ca o turturica mă arunc de-aici, de sus. atunci se oprește timpul și doar vântul se aude și doar stânca-n jos se vede Vin și eu, și ea mă vede ... aug. 14 2026

Lotus

Și când cădeam în jos, Totul era mimic Apoi dintr-odată Timpul s-a oprit Strigam, țipam... stăteam Nimeni n-auzea. Când ei șopteau, tăceam. Totul auzeam Tăceam și era liniște acolo, Nici o vibrație sau sunet Atunci am început să mă gândesc La tot ce-am auzit Ce liniștit este acolo, Plutind în aer, Stând pe loc, Acolo unde era mort. Acolo unde era mort Eu mă simțeam așa de viu. M-am desfăcut apoi în cinci bucăți, Și-n mijloc a rămas o floare O floare de lotus albastru Pielea mi s-a făcut albă Și m-am ridicat ca un astru.

Nevăd

Trag de plug Ca un rob orb, Și rod din os, Un câine prost. Un dar dus, în vid ascuns. Cum cad de sus, Eu crud aud, Ce briza spală, Sângele-n clocot, Aroma slabă, S-aude-un clopot. ~ dec. 23 2024

Contrast

O pată de negru, Pe un perete alb, Cu inima goală În iarnă pe ger. Cu ochii deschiși, Visez și nu-mi dau seama. Cu ochii închiși, Nu pot să dorm seara. Descend înăuntru, Căzând adânc. A doua zi, dar, La loc în rând. Privesc în pământ, Ca bufonul roșu, Petrecerea merge În spatele nostru. ~ dec. 23 2024

Ars

Buza ta cârlig Mă trage în groapa de stâncă. Și stau ca un țăruș înfipt, Pe viscol, până la amurg. Gudurat în groapa mea, Zarva zeului din zori, Scap slab și vătămat. ~ dec. 23 2024